adrianapetrescu.com

Daca dam o simpla cautare pe google o sa gasim milioane de sfaturi cum sa te comporti la angajare, ce sa scrii sau ce sa nu scrii in scrisoarea de intentie, cum sa stai pe scaun, cu ce sa te imbraci, cu ce nu, cum sa razi, ce sa intrebi, cum sa nu raspunzi, ce sa ascunzi, ce ton sa ai.

Pana aici totul minunat. Cred ca dupa o lectura asumata de astfel de sfaturi poti deveni linistit un 007 autentic.

Stim cum stau treburile cu angajatii. Unii disperati, altii visatori, carieristi, naivi, onesti sau pur si simplu in cautarea unui vis, zilnic mii de oameni isi depun CV-urile si trimit scrisori de intentie.

Minunat, nu? La atata entuziasm parca si economia ar trebui sa duduie si totusi….

Dar haideti sa ne intoarcem putin si sa privim si invers lucrurile. Daca angajatii sunt atat de sfatuiti, cum ramane cu ANGAJATORII? Ei stiu ce au de facut?

Mi-am propus sa fac un test. Am cautat pe google, sfaturi pentru angajatori, prima pagina, trei articole. Primul articol se refera la legislatie. Al doilea la legislatia europeana. Si inca unul din Dilema Veche scris cu haz.

Toate astea spun ceva, nu?

Piata muncii este ca si marketingul, se creeaza nevoia si in functie de asta se gasesc mijloacele. Dar are piata romaneasca nevoie de profesionisti? Oameni cu verticalitate, oameni care isi cunosc valoarea si care stiu ca a presta o munca nu inseamna a semna un contract de sclav?

Dar sa revenim la ANGAJATORI si la cateva reguli la care este bine sa se gandeasca fiecare om care decide sa angajeze.

1. De ce am nevoie
Esentiala intrebare. Nu-i asa ca vi s-a intamplat in viata voastra de angajati sa nu stiti ce aveti de facut si sa fiti aruncati de colo colo, sa va gasiti locul?
Aceasta intrebare ”De ce am nevoie” este la fel de esentiala ca si cea legata de sinele omului ”Cine sunt eu”.
Este foarte important pentru un angajator sa faca diferenta intre angajat si sclav. Intre potential si nesimtire. Intre motivatie si capacitatea de a motiva.
Daca raspunsul la intrebarea ”De ce am nevoie” este ”Un om cu care impreuna sa aduc prosperitate in companie” sunteti pe drumul cel bun.

2. Cine selecteaza
Va bazati pe fata de la HR? Cea pe care nu o lasati sa faca nici un program de instruire sau training. Cea care stie ca este la fel de inutila ca si colega de la PR sau Marketing?
Tin minte o poveste simpatica a unui amic de al meu absolvent Harward, care dupa o discutie cu o domnisoara draguta de la o importanta companie de recrutare a fost intrebat daca stie limba engleaza…
Selectati CV-urile singuri. Trebuie sa va faceti timp pentru a investi in viitorul companiei. Dupa care explicati clar ce calitati doriti de la viitorul angajat. Nu va uitati atat de mult la diplome, fiti mai atenti la oameni.

3. Cum va prezentati la interview
Intre angajat si angajator trebuie sa se formeze o echipa. In timp ce angajatorul angajeaza, si angajatul ”angajeaza” viitorul loc de munca.
V-ati gandit cat de inutile sunt articolele in ziare in care sunteti laudat daca la un interviu de angajare nu aratati decat infatuare, agresivitate si neprofesionalism?
Orice potential angajat istet isi face temele cum trebuie. Se intereseaza de companie, de liderii ei. Este bine sa regaseasca aceleasi calitati si in timpul interviului de angajare.

4. Raspundeti la intrebari
Da, viitorul angajat are dreptul sa stie ce pachet salarial are. Nu-i raspundeti ”cat vrei tu” sau ”tu la ce te-ai gandit”. Un angajator profesionist stie sa isi prezinte corect oferta pentru a gasi cei mai buni angajati. Atentie pachet salarial nu inseamna salariu, masina sau bonuri de masa doar. Poate insemna asigurare medicala, studii platite, posibilitatea de a lucra de acasa o saptamana pe luna sau alte beneficii pe care compania le ofera extra.
Fiti atenti la intrebarile viitorului angajat. Se spune ca o intrebare inteligenta valoreaza cat zece raspunsuri proaste.
Vreti un „yes man” sau vreti un om pe care sa va puteti baza?
Totodata, este important sa spuneti clar ce asteptati de la viitorul angajat si nu uitati ca pentru a avea motivatie si eficienta in companie, trebuie sa fiti Dumneavoastra un exemplu.

5. Pastrati-va imaginea
Dupa o campanie de selectare, marea majoritate a angajatorilor ies cu imaginea sifonata.
Este imperios necesar ca fiecare om care a trimis un CV sau scrisoare de intentie sa primeasca un raspuns.
Totodata este extrem de important ca toti cei vizati sa stie cat dureaza perioada de selectie si in acest timp sa primeasca raspunsul.
In cazul raspunsurilor negative, incercati sa le oferiti sub forma de comunicare asertiva. Spuneti ce nu v-a placut astfel incat cel refuzat sa stie ce are de imbunatatit. Poate parea o inutilitate, dar pentru imagine este bine venita.
Asigurati-va ca cel care recruteaza stie ce face. Marea majoritate a celor care recruteaza nu raspund la telefon si nu ofera suficiente explicatii celor care sunt interesati de locul de munca.
Nu fiti arogant. Angajati un om nu un sclav. O companie in care domneste starea de teama sau confuzie este mai devreme sau mai tarziu condamnata la esec.
Vreti o echipa puternica sau una care se clatina la prima problema?

O companie puternica este formata din oameni puternici care stiu care le este valoarea. Motivatia vine din succes si nu din teroare. Dinamica organizatiei arata clar ca in orice tip de companie la un moment dat se intampla o perioada tulbure. Cu oameni slabi, tematori si demotivati nu veti trece de ea.

Succesul inseamna oameni, ganditiva la asta.

Este luni, afara ninge, ma uit pe geam si arunc pe furis o intrebare in interiorul meu:
- Totul este bine, Adriana?
Raspunsul vine repede ca un suvoi de lumina. Sunt fericita. Simt fiecare celula plina de fericire si imi simt apele adanci limpezi.
Curtea s-a umplut de zapada si imi aduc aminte zambind ca nu demult, undeva pe o strada din Bucuresti am dat zapada cu lopata pentru prima data in viata mea. Locuiam intr-o casa frumoasa, aranjata neasteptat de bine in stil Feng Shui. Nu aveam decat un vecin, casa fiind cu doua apartamente si tin minte ca desi cumva imi era rusine, il lasam doar pe el sa curete zapada. Pana intr-o zi.
In ziua aceea ninge tare si frumos, stirile abundau de povesti urate si imi era si rusine sa ma bucur ca iarna era iarna si nu un simulacru de toamna-primavara flescaita. M-am trezit de dimineata si din impuls m-am dus la usa vecinilor cu prajituri. M-au rusinat ca nu am dat o mana de ajutor vreodata sa curat zapada. Tin minte ca stateam cu tava intinsa si imi era tare rusine, aveau dreptate, calcam in fiecare zi linistita pe drumul curatat de altii. Atunci am realizat si mai limpede ca marile probleme ale omenirii de aici vin, asteptam sa faca altii ceea ce noi, fiecare am putea face. Am pus mana pe lopata si am curatat toata curtea, strada pana si cusca cainelui. Am maturat scara pana in pod, am zburdat cu mopul pe urma prin casa si la final, am fost fericita. Aveam primele bataturi in palma facand ceva concret.
A doua zi dimineata, am sarit in cizme si mi-am continuat misiunea: in curte si in fata casei era curat. Trecatorii imi zambeau usor uimiti si da, pe vremea aceea a face asa ceva era lucru rar.Erau vremurile in care inca mai toata lumea doar se plangea.

Mi-am pus o ceasca mare de cafea, luni niciodata nu lucrez. Asa mi-am propus din ziua in care ceva din interiorul meu mi-a spus sa il sun pe Vasile. Mi-am cerut scuze ca l-am judecat si dupa o discutie lunga la telefon, amandoi am stiut ca multe lucruri se vor schimba.
Intre timp curtea s-a umplut cu zapada mare si este o bucurie sa il vad pe Caine, asa il cheama pe uriasul meu Mastif si pe Ied jucandu-se in zapada. Multa lume s-a mirat ca mi-am luat o capra, dar mie, animal mai dragalas decat caprele nu mi se par. Evident trio-ul de pisici aristrocrate, se uita cu dispret pe geam “ce animale”….

Nu mi-am propus sa am vreodata o casa. Mi se parea amuzant sa ma mut de colo colo, schimband locuri, strazi si oameni. Dar cand am vazut locul acela perfect dreptunghiular cu iarba verde si pomi fructiferi, am stiut ca acolo va fi casa mea. Constructia a fost o nebunie frumoasa. Cand ai un client ca mine care vrea casa ecologica cu surse alternative, cu panouri solare si eoliene, cu fantana si loc pentru Ied, ei bine, iti trebuie tare multa rabdare si pana la urma, umor.
Cel mai mult ne-am amuzat la baia matrimoniala in care am cerut expres ca peretii sa fie tencuiti doar cu un amestec de argila si lavanda pe care sa pot sa o schimb anual. Mi-am dorit si o sera mica, cocheta in care sa fie aleea cu lacrimioare Irina si cea cu lalele Magdelena. Dar pentru cele doua femei deosebite din viata mea: Bunica si Mama. Sera s-a dovedit sa devina casa lui Hemi, papagalul urias pe care l-as putea trimite linistita in locul meu la workshop-uri, atat de bine stie materia.
Am decis ca nu vreau mai mult de 4 camere, o sufragerie minimalista cu un semineu deschis in mijloc, un dormitor simplu dar plin de iubire, un birou si camera in care sa se odihneasca prietenii mei dragi. Podul l-am transformat intr-un periplu de amintiri, fotolii vechi, cutii cu scrisori, tablouri si locul meu de meditatie. Piesa de rezistenta a casei ramane pivnita. De cand m-am apucat sa pun muraturi, compoturi si dulceturi, am zapacit pe toata lumea cu degustarile.
Holul este insa mandria mea. Drumul catre dormitoare este unul ideatic printre carti, frumos asezate pe categorii. Raftul meu incet se umple si ma amuza cat de subtirica a fost “Exercitii pentru Fericire” si ce mari transformari a reusit sa faca. Mandria mea insa este ” Nomad”. De cand am inceput sa o scriu stiam ca va fi o carte internationala.

Caine este vesel si il alearga pe Ied care abia se mai vede de zapada. Hemi canta ceva de Buble si la cat de pasionat o face stau sa ma gandesc daca nu cumva ar trebui sa-i iau o pereche.
Ada s-a dus la aeroport sa-l ia pe tata care de cativa ani se tot plimba prin lume. De fiecare data cand se intoarce, cinam si ne aducem aminte de mama cu lacrimi in ochi. Stim ca este cu noi dar am fi vrut tare mult sa fie si prezenta. Ada se pregateste sa fie procuror. Cine ar fi crezut? Sunt atat de mandra de ea. A crescut un om frumos si are un sublim sentiment al dreptatii.
Iubirea vietii mele a invatat sa iubeasca frumos si si-a relevat lumina. Din cand in cand seara il mai necajesc si-i aduc aminte de dedicatia pe care mi-a facut-o pe o carte ”Pentru singura femeie pentru care mi-am dorit sa devin mai bun”. Inca se mai cearta cu Hemi, zau nu inteleg ce pretentii poate avea de la un papagal si undeva in sinea lui nu intelege de ce am vrut eu neaparat sa cumparam o capra.
Singura data cand s-a revoltat, si nu pot sa nu-i dau dreptate, a fost cand m-am decis eu sa plec cu Ied la cumparaturi. Mi-am dorit toata viata un Volvo portocaliu. Mi se pare masina care mi se potriveste, Ada si-a revendicat Mini-ul si eu am ramas cu bijuteria mea portocalie pe care o ingrijesc mai atenta decat o cucoana la spa, nu pentru ca as fi luat-o razna, ci pentru ca masina mea are si ea grija de mine.
Ei bine, dar cum va spuneam, eu cu Ied in masina nu a fost o imagine prea amunzanta. Nu de alta dar Ied stie foarte multe in afara de disciplina de a merge la toaleta. Si iubirea vietii mele in mod justificat se enerveaza cand gaseste bomboanele lui Ied pe scaun.

Mi-am facut agenda pe saptamana asta, voi vorbi despre ajutor. Este un proiect frumos si Doamne ajuta ca a inceput sa isi arate primele semne. Intotdeauna am spus ca oamenii sunt buni, acum, zi de zi vad transformarea si ma bucur ca undeva, intr-o zi am pus si eu umarul la ea.
Mi-a scris Elena ca vine in vizita. Ochii ei minunati albastri se oglindesc langa ocean, alaturi de o minune de barbat. A meritat sa il astepte, ei doi sunt intruchiparea fericirii. Sunt curioasa ce o sa zica de ghidusa Rodicai care este bucata rupta din maica-sa, la fel de voluntara si pusa pe treaba.
Multe lucruri s-au transformat in bine. Gabriella cu Sandro colinda lumea facand vernisaje si lansand carti de bucate, hobby-ul lui SIS. Florentina si-a gasit iubirea si linistea, este fericita si continua sa ajute oamenii sa traiasca sanatos. Ana s-a dovedit o mama dedicata si isi cara cei doi fii pe munte impreuna cu colosul acela de om bun ca painea calda care este sotul ei.

Cine s-ar fi gandit ca atat de repede se schimba lucrurile in bine? Parca ieri era luni, dadusem zapada, aveam o multime de vise si buzunarul gol dar tocmai trecuse petrecerea zilei mele de nastere unde cu totii ne-am simtit de 15 ani.

Mare noroc am eu ca femeie ca nu contabilizez anii care trec. Imi aduc aminte doar fapte. Stiu ca anul trecut era cald la Roma dar avem un sentiment ciudat care mi s-a revelat cu rapiditate.Intuitia feminina nu se inseala. Dar si asta a trecut.
Mai stiu ca am vorbit cu mama si cu lacrimi o rugam sa mai traiasca un an. Dar nu a fost sa fie asa.
In alti ani tin minte franturi de sentimente. Petreceri false cu oameni falsi in jurul meu. Si cu siguranta nu o sa pot sa uit prima zi de nastere, cea care hai sa-i spunem ca ar fi trebuit sa fie una importanta.

Implineam 7 ani, toata familia se pregatea de mare petrecere. Masa era intinsa, musafirii veneau, eu nu prea aveam chef. Si acum mai tin minte sarafanul cu care m-a imbracat mama si mocasinii preferati din picioare. Masa era intinsa si in mintea mea de copil numaram adultii si nu copii care ar fi trebuit sa vina. In fond era o petrecere de adulti. In final au venit si copii, doi la numar si eu verisori cu mine. S-au scos cadourile si surpriza: eu primiseam un glob pamantesc luminat,ei primisera la fel, in plus iei primisera niste papusi, carti si ciocolatat sa nu se simta prost, ca doar se sarbatorea ziua mea si nu a lor.
Nu m-am suparat dar cumva nu am inteles a cui zi de nastere a fost. Adultii au chefuit, au mancat mancarea lor preferata, a venit momentul torturului in care am suflat minand fericirea si gata. Dupa peterecere abia au observat a aveam 40 temperatura si o frumoasa infectie la rinichi. Dar a trecut si asta.
Ceea ce vad eu, este ca nu mi-a trecut este acea stare de ”nu m-as putea trezi direct pe data de 12?”

Dupa care au urmat anii in care ma intreba toata lumea ce imi doresc cadou de ziua mea, si intotdeauna primeam cu totul altceva. De ce mai multe ori imi doream un caine, un prieten. Ei bine primeam de te miri ce prostii…. Sau auzeam fraza acea groaznica ”sa nu ceri nimic, nu avem bani”….

Am mai crescut si din groaza de a nu ma simti rau de ziua mea mi-am gasit tot felul de supterfugii. Uneori mi-a reusit alteori nu.

Iata iar vine 11 febrarie. Nu astept nimic, nu ma mai dezamageste nimic.Am ajuns sa zambesc cand vad buchetele de flori primite doar de ziua mea, sa imi fie iertata comparatie, dar tot flori as primi si daca as intra in nefiinta. De aceea nu imi plac florile de ziua mea, ele ar trebui oferite asa, fara scop….dar asta este parerea mea.

Am sa citesc mesajele voastre si multumesc tuturor celor care s-au oprit o clipa sa se scrie. Intr-o lume atat de alinenata abia ca mai reusim sa comunicam unii cu altii, dar sa ne mai si uram lucruri frumoase.

Si acum draga Adriana, ca la tine am vrut sa ajung, ar trebui sa iti spun si tie cate ceva: desigur ca suna usor schiozoid sa iti scrii tu tie, dar te-ai obsnuit deja sa fii altfel si sa iti asumi faptele. Trebuie sa recunoastem ca in acest moment nu suntem extrem de fericite. Ar fi ipocrit sa ne bucuram cand in jurul nostru este atata nebunie. Tot nebunie ar fi sa ne bucuram atunci cand atat de multe lucruri nu sunt in regula in jurul nostru, cu viata noastra.
Partea buna este ca tu, Adriana, o fata supravietuitoare, demult nu mai astepti nimic. Si asta te salveaza de multe, multe dezamagiri. Ai invatat atat de multe lucruri, ai vazut cum este sa tii viata in maini asa cum ai avut puterea sa-i dai drumul sa plece. Te-ai uitat in ochii celor care ti-au jurat iubire si tot in ochii lor ai vazut tradarea.Si nu odata, dar i-ai iertat si pe aceia, Ai vazut miniciunea, tradarea, teama, dispretul. Pe toate le-ai vazut si pana la urma toata sunt cadouri. Ca unele erau in poleiala sau altele in noroi, tie ti-au folosit. Acum esti cine esti si nu mai ai nici un secret fata de tine. Te cunosti in fiecare celula.

Ce mi-as dori totusi de ziua mea? Mi-as dori puterea de a face oamenii fericiti, sa-i fac sa inteleaga ca este vorba doar de un pic efort pentru a trasnforma nefericirea in fericire.
Asta mi-as dori eu. Ca este mult sau putin, nu stiu.

Si pentru ca in fiecare an decid o melodie, Adriana draga mea, aceasta este melodia care ti se potriveste cel mai bine anul acesta. NU uita sa te iubesti chiar si atunci cand toata lumea iti intoarce spatele.

Without YOU. Adriana

Am sa pun in discutie prin intermediul noului meu articol un scenariu posibil din viata noastra de zi cu zi. Povestea noastra incepe dimineata, la prima ora cand ne trezim.

”Este 7 dimineata, suna ceasul. Langa tine doarme linistit partenerul de viata. Afara este frig, ninge si sufla vantul, iti este inca somn si parca nu iti vine sa te ridici din pat.
- Mai stau 5 minute, iti spui, si inchizi ochii.
Ora 8:30. Deschizi ochii brusc, te uiti la ceas si te cuprinde adrenalina. La ora 9 trebuie sa fii la birou. Acolo te asteapta un sef care apreciaza mai mult prezenta si punctualitatea decat eficienta. Iti scuturi partenerul de viata care inca mai doarme.
- Trezeste-te odata! Uffff, din cauza ta iar întarzii. Niciodata nu auzi ceasul desteptator. Nu ma pot baza pe tine.
Pleci val-vartej spre baie, si te gandesti ca nu esti in stare sa te mobilizezi precum colega X, care ajunge intotdeauna cu 10 minute inainte de 9. Iti aduci aminte ca nici mama ta nu putea fi punctuala si te consolezi cumva. Dar te linisteste ca si altii intarzie. Nu i?i face mare placere sa te duci la birou, dar ce sa-i faci, alt loc de munca mai bun nu gasesti, nu te simti bine pregatit si parca nu mai esti nici tanar.
In drum spre birou recapitulezi mental scuzele: drumul a fost blocat, politistul din intersectie a deviat circulatia, dar care este problema, toata lumea intarzie. Iti aprinzi nervos tigarea, a 5 in ultima ora, ?i dand fumul pe nas iti reprosezi – iar fumez, dar sunt nervos. Intre timp, in trafic, soferii se injura, din cand in cand mai injuri si tu, macar in gand.”

Probabil cu mai multa sau mai putina exactitate, micul meu exercitiu literar este valabil in multe cazuri. O sa va intrebati ce are asta cu comunicarea nonviolenta? Ei bine are. In afara de comunicarea pe care o facem cu ceilalti mai avem o forma de comunicare, cea cu noi insine.

Din punctul meu de vedere, acest tip de comunicare – cea cu noi insine – este una dintre principalele generatoare de violenta. In momentul in care dialogul nostru intern este unul bazat pe nemultumire, nesiguranta, teama, orice interventie exterioara este privita ca o agresiune si reactionam, la randul nostru, tot prin comunicare violenta.
Intentionat am scris cu italic pasaje din text, ca sa dezbatem impreuna subiectul articolului.

Dar sa incepem cu inceputul.

De cele mai multe ori, sub forma comunicarii se ascunde de fapt simpla vorbire. Folosim cuvinte dar nu suntem atenti la continut si mai ales la forma. Cu usurinta un astfel de tip de ”comunicare” poate sa se transforme in primul pas catre violenta. Pentru ca da, exista violenta pasiva – comunicare alienata – prin care ranim sau ne ranim, si violenta fizica, cea pe care sper sa o evitam cu totii.

Cand incepem sa invatam sa comunicam alienat de nu mai observam diferenta? Din copilarie, desigur. Fara sa realizeze asta, parintii isi educa copii prin utilizarea de comparatii, etichetari, judecati moralizatoare, pretentii si da, uneori, limbaj violent. O astfel de comunicare insusita devine automat un fel de modus vivendi al vietii de fiecare zi.

Cat de greu este sa constientizezi si, mai apoi, sa corectezi comunicarea violenta depinde de fiecare persoana in parte. Procesul de transformare nu este unul usor, necesita o auto-observare permanenta si multa vointa de a corecta ceea ce s-a viciat.

Pentru ca intamplarea a facut sa ma intalnesc cu Mircea Dima, o alta persoana interesata de comunicarea nonviolenta, am decis amandoi sa initiem o serie de workshop-uri dedicate acestei teme. Te invit sa accesezi link-ul pentru inscriere la http://uita-te.la/noi-pe-6-feb .

Agenda workshop-ului de luni este urmatoarea:

1. Constientizeaza violenta din limbajul de zi cu zi:
- Diferenta intre violenta fizica si violenta pasiva.
- Limbajul violent, invatat sau dobandit?
- Inima sau ratiune, diferente de comunicare.
2. Invata sa constientizezi comunicarea nonviolenta:
- Observa.
- Evalueaza sentimentul pe care il resimti.
- Constientizeaza corect nevoia.
- Formuleaza fraza fara sa etichetezi sau sa judeci.
3. Ascultarea activa:
- Comunicarea non verbal si para-verbala.
- Feedback-ul asertiv.
- Triunghiul comunicarii.
4. Chei de verificare în comunicarea nonviolenta.
- Situa?ia Win-Win.
- Invata sa descifrezi corect barierele de comunicare.
- Exemple si aplicatii.

Cat de usor este sa comunici nonviolent in ziua de astazi? Discutam luni si vedem