http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/2010/02/monstrii-care-suntem.html

http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/2010/02/despre-succes.html

http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/2010/02/ba-da-ba-nu.html

http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/2010/02/exercitii-de-introspectie.html

http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/

Primele semne de revenire. A trecut un weekend fara sa fi observat ca telefonul nu suna. Ba chiar pot sa spun ca mi-am gasit de lucru. Plecat la piata, gatit, mancat, spalat vasele, citit, uitat la televizor si întors casa pe dos dupa sandalele negre.
Nu le gasesc si ma enerveaza, am senzatia ca le-a luat el când a plecat. Prima oara si-a luat doar câteva haine, a urmat un dute-vino dupa obiecte personale. Au plecat cu el genti, geamantane, cd-uri, filmele mele preferate ..http://cea-mai -iubita-dintre-femei.blogspot.com

28 Aprilie 2006, Grecia într-un sat mic …

A trecut ziua mea de nastere, nimic interesant mi-am dorit doar un aparat de fotografiat profesional, l-am primit asa cum am primit si inelul cu diamant de la un alt barbat.Aparatul de fotografiat nu-l mai am, omul meu a plecat cu el intr-o zi.Cand l-a readus, era plin de poze cu ea si am decis sa il las lor.

Pe data de 8 Martie, zi in care femeile teoretic primesc flori si sunt scoase la restaurant, am luat decizia sa inchei casnicia care oricum sucombase cu mult timp înainte. I-am cerut o saptamana…….

Au trecut sarbatorile de iarna fara aroma de cozonaci si miros de brad. Anul acesta nu mi-am dorit nimic. Stiam ca este inca un an in care voi face doar un exercitiu de imaginatie dar realitatea imi va dovedi ca sunt departe de visele mele. M-am scufundat intr-o continua contemplare a realitati. Am stat fara sa scot un cuvant zile intregi, sa vad ce se intampla. Asta nu l-a deranjat pe omul meu, nu cred ca a observat resemnarea mea. M-am obisnuit sa-i vad sclipirea de fericire, sclipire care nu imi mai apartinea. M-am obi?nuit si cu scuzele stangace pe care mi le spunea cand ajungea tarziu acasa. Il pierdusem, era doar o chestiune de timp despartirea noastra ….

Cat de simplu pare si cat de greu este uneori…

Sala este luminata impecabil.Oameni eleganti peste tot. Mai sunt cativa in blugi, nu inteleg, este lipsa de respect pentru artisti.Nu cred ca nu ai ceva sa pui pe tine, decent, atunci cand mergi la o premiera.
Am reusit sa ajungem iarasi pe ultima suta de metri. Gongul a sunat si eu imi sa nu mai cumpar bilete pentru prieteni. In sfar?it, era si cazul sa apara si ei.Dupa ce am facut rost cu greu de bilete nici macar nu au atata respect sa ajunga la timp. Ce este cu mine? De cand am devenit atat de justitiara? De cand am imbracat costumul Chanel, ma simt batrana in el. Costumul imi sta impecabil dar tot ma simt ca o baba de 60 de ani.
- Cum arat? Eu,cum arat? Costumul …..!, incerc sa intru in raza lui vizuala fara prea mult succes.
- Parca te-ai duce sa negociezi un contract.
- Nu arat de 60 de ani?
- Arati prea serioasa. De ce te imbraci asa?
- Pot sa imi iau blugii daca vrei.
Asta este culmea, ma face sa ma simt ca naiba din nou. De ce am impresia ca imbatranesc brusc langa el.
- Cum imi sta parul? Parul? Ce piesa de teatru este? Biletele sper ca sunt la tine, ma intreaba plictisit.
- Arati bine.
- Sigur? ma intreaba el neincrezator. Nu glumesti nu ?
- Te miri de parca aa avea interes s? te mint.
Niciodata nu ma crede, este firesc ca femeile sa intrebe barbatii nu invers, asa se intampla cand se inverseaza rolurile…
De cand a aparut termenul de metrosexual parca ma uit la barbati cu alti ochi. Pe fiecare dintre ei ii banuiesc ca au stat ore intregi in oglinda inainte de a pleca de acasa si asta bineinteles fara ai arunca vreo privire femeii de langa ei. Cred ca barbatii se impart in doua categorii … ( continuare pe http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/ )