Ghici cu cine mananc ? Mic eseu practic despre barbati si obiceiurile lor … alimentare

TAGS: None

1196135_grilled_meatballs

Nu m-am gandit niciodata pana acum sa fac o paralela intre obiceiurile alimentarea si barbati. Poate pentru ca era prea simplu si nu am avut timp sa disec firul in patru.
Avem probleme mai mari sau mai mici, trecem prin situatii placute sau sinistre un lucru este sigur: mancam ( da, mancam si atunci cand, Doamne fereste, suntem conectati la aparate… ). Daca nu o facem, dupa un timp destul de bine definit trecem in nefiinta. Nu aduc acum in discutie cazurile celor care se hranesc cu energie pura, asta este cu totul alta poveste. Ma gandesc la barbatii normali pe care ii intalnim in cautarile noastre. Un pic de atentie nu strica atunci cand seduse de imaginea de Fat Frumos iesim la o cina romantica.

Tipologia fast food: Il detectezi dupa viteza si superficialitatea cu care face lucrurile. Mereu in viteza, deloc rafinat, prefera sa aiba o scuza comoda invocand lipsa de timp sau chiar preturile confortabile. Am intalnit cativa reprezentanti si pot sa afirm ca toata viata lor graviteaza in jurul mecanismului fast food. Traiesc dupa impuls si de obicei cu greu ajung sa fie consecventi, fie ca este vorba de propria lor fiinta sau actiunile pe care le intreprind. Mereu grabiti iau de la viata cam ce le ofera aceasta, fara sa isi puna intrebarea ce si-ar dori cu adevarat. Nemultumiti, dau vina pe timp, comoditate, alte persoane si nu au capacitatea de instrospectie. Nu stiu ce isi doresc cu adevarat, important este sa aiba o tava pe care aseaza uneori din abundenta produse.

Tipologia nesatulului: Imposibil sa nu fi mancat cu el la masa macar odata. De obicei savureaza bucatele din farfurie fara sa fie atent la tine. Usor nerabdator, are tendinta sa apostrofeze chelnerul pentru orice neajuns .Vorbeste cu gura plina, pateaza fata de masa un pic si uimeste prin combinatiile gastronomice pe care le face. Intodeauna trage cu ochiul la tine in farfurie si parca regreta ca nu si-a comandat acelasi fel de mancare cu tine. Prefera sa iti comande o portie de mancare, decat sa iti ofere sa gusti din mancarea pe care si-a comandat-o. Dupa ce si-a terminat masa si-ar dori o siesta si il agaseaza daca tu ai mai comanda o cafea. Extrem de comod, are o abordare egocentrica de genul ,, mie sa imi fie bine,, in viata si activitate.

Tipologia rafinatului: Tipologie mai rar intalnita, deoarece rafinamentul necesita pe langa un simt de observatie fin, curaj si deschidere pentru noutate. Amfitrion perfect, rafinatul va seduce prin cultura gastronomica pe care o detine. Adora sa fie in centrul atentiei si sa uimeasca asistenta. Deloc tolerant considera ca mancarea ca si viata de altfel trebuie savurata prin gust, miros si ,,atingere,, . Egocentric, prefera sa se inconjoare de o lume a lui, populata cu ingrediente, senzatii si trairi, ca pe-o masa bogata. Nu are un fel de mancare preferat si considera ca viata trebuie traita incercand toate “bucatariile” lumii.

Tipologia nehotaratului: Il recunosti usor, este singurul barbat care nu stie exact la ce restaurant sa te duca si in final te lasa sa alegi tu. Cam asta se intampla si cand vine vorba de meniu sau chiar de viata de toate zilele. Alege ezitant sau asteapta sa vada ce alegi tu. Nu savureaza mancarea si de cele mai mult ori ai senzatia ca a venit din obligatie cu tine la restaurant. Daca deschizi subiectul despre gastrononie te va uimi prin lipsa lui de interes. Are cateva feluri de mancare pe care le prefera si cu greu il convingi sa incerce ceva nou. Functioneaza dupa impuls, cu tine poate manca la nesfarsit carfofi prajiti si il poti intalni intr-un restaurant japonez mai apoi cu altcineva , jurand ca mancarea japoneza a fost preferinta lui dintodeauna…

Tipologia falsului gurmand: Daca nu ar incearca sa te convinga destul de transparent de cultura lui gastronomica, ar fi chiar simpatic. Perfect adaptat vietii cotidiene, a invatat sa manance cu aceiasi pofta si mamaliga cu branza si homarul. Atent la tine si nevoile tale de moment, se asigura sa nu iti lipseasca nimic pe masa. Nu il intereseaza foarte mult daca tu esti pe cale sa faci o indigestie sau daca ai o musca in farfurie, te descurci tu, doar si el a facut-o asa de bine. Are o spoiala de cultura gastronomica pe care si-a insusit-o in diferitele ocazii. Nu nimereste intodeauna vinul si o da in bara cu o combinatie ciudata la care tu nu te-ai gandit vreodata sa o faci. Arta compromisului o detine cu maiestrie si incearca sa fie simpatic si cu chelnerul neatent dar si cu prietena ta pe care de fapt nu o suporta.

Tipologia vegetarianului convins: Este sanatos, dar cam fixist. De regula nu bea, nu fumeaza si chiar daca o face, nu crede ca intra in contradictoriu cu convingerile religioase ferme pe care tine sa ti le impartaseasca cu orice pret. Nu intra in alte restaurante dacat cele vegetariene si daca esti consumatoare de carne zilele voastre de cuplu sunt numerate. Are tabieturi bine definite si nu iese din ele din convingere. Nu face excese culinare ceea ce-i da o forma de invidiat. Are energie, dar greu de crezut ca o va consuma cu tine la un mic dejun in care s-a strecurat fie si cea mai subtirica felie de sunca. Partea buna a vegetarianului este ca are valori bine asezate, nu prea minte, nu prea tradeaza si nu pre face compromisuri.

Idealul masculin il avem bine definit, cate putin din fiecare tipologie, atat cat sa nu iti cada greu la stomac.

Duminica am dilemele mele

Tags: , , , , , ,

1190484_cozy_corner

Nu am tabieturi dar duminica obisnuiesc sa imi beau cafeaua in prezenta programului Discovery, Travel & Living.
Incep a ma minuna la povestea celor 2 parinti cu ai lor 8 copii. Asta da surpriza, ca dupa o pereche de gemeni sa mai nasti odata inca 6. Nu stiu cum este in detaliu viata lor dar pare un haos organizat. Nu mi-ar displace din cand in cand sa fac schimb cu ei.
Continui cu ,, Say yes to the dress,,. Incredibil cum barbatii nu au nimic de spus in legatura cu propriile lor nunti. Mi se pare nedrept ca doar viitoarea mireasa sa aiba parte de toata atentia. Rochia pare punctul de interes si femeile par sa innebuneasca cand este vorba de alegerea ei. In America se pare ca nebunia se duce la extreme: statul la cozi interminabile, probatul obositor si alegerea finala, unori mai nesigura decat insasi Da-ul din fata altarului.
Dupa mirese evident urmeaza emisiunea cu bona cea rabdatoare sa disciplineze copii rasfatati. Uimitor ce teroristi pot fi omuletii de cativa cm. Mici animalute, fac legea parintilor si reusesc sa isi impuna punctul de vedere. Intodeauna am fost de parere ca marketingul a fost inventat de copiii si intretinut de ,, public,, adica parintii. Diferenta intre emisiunea de pe Discovery si cea realizata la Prima TV ar fi parintii. Copiii sunt la fel de neastamparati insa parintii au ceva deosebit. ,, Ai nostri,, par lipsiti de aceea caldura si armonie parinteasca. ,, Ai lor ,, par acomodati cu rolul de parinte si ceea ce este fantastic, ambii parinti au impartite sarcinile. Tatii sunt adorabili si nu au acel sindrom patriarhal prost inteles. In ciuda faptului ca ma mir la fiecare emisiune, eu nu am avut parte de nici o problema de disciplina din partea copilului meu, ma uit cu placere si imi place sa constat ca mai am de invatat.
Pe la orele pranzului cu farfuria in brate raman uimita urmarind emisiunea ,, Super case,,. Ei bine recunosc ca nu intodeauna imi provoaca placere. Deseori simt o revolta eu zic justificata cand observ ca in Londra gasesti o super casa la acelasi pret de Bucuresti. Si sa fim seriosi , diferentele sunt colosale. Azi m-am enervat chiar. Familie normala din categoria ,, medium hight income ,, adica oameni cu afaceri normale sau functii executive, adultii in jur de 40 – 45, 4 copiii, traiesc normal in casa lor din suburbii, la 30 de km de Londra. Casa cu 8 dormitoare, teren de 3 hectare in jur, impecabil amenajat, valoarea investitiei in jur de 4 mil.
Daca nu au beneficiat de vreo mostenire, si nu au spus nimic despre asta, familia se gospodareste relativ bine. Ea, femeie hotarata si energica a scris cateva carti, el lucra ceva de genul consultant IT.
Pentru ca este duminica si este ziua mea preferata sa am dileme, iata-o pe prima: ce ar trebui sa fac eu sa am doar o spoiala din normalitatea lor? Casa, catel, copiii, prieteni la cina si mic dejun pe terasa.
Imi aduc aminte brusc ca traiesc intr-o tara care mai are mult sa se maturizeze si ma intristez. Fara un contract nesimtit de mare pentru a oferi consultanta de pilda unei companii care face autostrazi ( adica sa incasez foarte multi bani si sa nu fac mare lucru ) sansele mele sunt zero. Prea ocupata sa fac bani adevarati, trebuie sa ma consolez cu faptul ca poate in alta viata am sa aleg mai bine. Chiar si in posesia ,, contractului,, ar fi peste puterea mea de acceptare sa platesc sute de mii poate chiar milioane pe o locuinta care nu are nimic de a face cu normalitatea. Pentru mine casa inseamna teren, canalizare, drum asfaltat si vecini la macar 500 m. In domeniul imobiliar se observa cel mai bine cat de imaturi suntem inca. Lipseste acel bun gust al omului foarte bogat. Nu vreau sa generalizez deoarece nu am vizitat toate resedintele si nu cunosc toti oamenii bogati din Romania. Dar atata timp cat intr-o casa pusa la vanzare cu 2 milioane de euro, vasul de toaleta este impreuna cu chiuveta, eu am retineri.
Personal m-ar deranja sa platesc foarte mult bani pentru o casa la care trebuie sa ajungi pe o sosea aglomerata si unde nu exista drumuri, spatiu si infrastructura sau imi vad vecinul de pe geamul din bucatarie facand baie. Cred ca aici se vede cel mai bine lipsa de rafinament.
Dar am deviat de la subiect.
Concluzia: ceea ce o familie normala dintr-o tara civilizata isi poate permite, la noi este lux sau total inaccesibil.
,, Cei mai bogati oameni din Europa,, ma amuza in mod special. Azi de pilda sunt prezentati cativa dintre cei mai bogati dintre bogati. Unii posesori de afaceri mostenite din familie si un Estonian. Fost om de ordine, actual posesor de companii de securitate cu o avere estimata la 160 milioane de euro. Hmmmmmm, astept sa vad BGS-ul in expansiune, desi nu cred ca va atinge nici macar o treime din cifra de afaceri a Estonianului.
Brusc mi se face dor de Mare, de Venetia, Paris sau zona Provance. M-as teleporta direct intr-un satuc german unde totul este plin de culoare, muscate la geam si iarba verde. Imi este dor de o normalitate pe care doar o intuiesc.
Ma decid sa imi revin la realitate si mut programul : Prima Tv, carcotasii cred ca rad de altii, Antena 2, descopera ca energia inseamna viata, Kanal D este plina de sclipici, TVR Cultural , emisiune despre tratarea dependentei de droguri ( dupa parerea mea o cauza pierduta fara o infrastructura normala).
Renunt la zapp-ing si decid sa raman pe Entertainment unde este o emisiunea despre inceputurile serialului Seinfeld.
Mai sunt cateva oare pana se termina ziua si mai am o dilema: eu chiar trebuie sa am acelasi program plictisitor in fiecare duminica?

Portarii lui Kafka

Tags: , , ,

Sunt in dilema: socialul ne defineste decisiv comportamentul sau dobanditul ?
Ziua de ieri mi-a adancit nedumerirea avand parte din plin de portarii lui Kafka.

1197499_stop_1

Episodul 1, orele 9 dimineata.

Grabiti sa ajungem la o intalnire parcham masina, culmea gasisem si loc in fata unui corp de birouri.
Cand sa ne dam jos din masina ,, impacheati,, cu materiale de prezentare, vine portarul si dezvolta cu noi prima filosofie de viata pentru ziua aceea, filosofia ,, nu este bine ,,.
- Nu este bine sa parcati aici, spune portarul plictisit.
- De ce nu este bine? intreaba colegul meu iritat.
- Pentru ca nu este bine, spune calm portarul.
- Dar este loc de parcare, continua colegul meu iritat de discutie.
- Este, dar nu este bine sa parcati aici, spune portarul.
Vociferari si nervi in masina, mai ales din cauza amuzamentului meu. Pe mine m-a amuzat teribil situatia amintindu-mi de Casanova care spunea ca cel mai greu este sa convingi un prost. Mi-as permite sa adaug ce este chiar imposibil.
- Ce naiba fac acum? ma intreaba colegul meu .
- Muti masina, zic eu razand.
- DE CE? este loc liber, suntem deja in intarziere si sa nu mai imi spuna mie un portar ce este bine sau nu, ridica tonul colegul meu.
- O muti pentru ca nu este bine, spun eu.
- Vedeti, doamna a inteles, zice portarul fericit ca in sfarsit cineva ii da dreptate. Ce nu este bine, nu este bine, continua el, abia auzindu-se de vociferarile colegului meu.

Am trecut cu bine de momentul cu ,, nu este bine,, desi a diminuat putin din starea de liniste a diminetii a colegului meu. Seara, aveam o inivatia la un eveniment. Locatie mare nici un indicator. Rog taximetristul sa ne apropiem de sala evenimentului deoarece uneori drumul pare mai lung decat in realitate pe tocuri de 12 cm. Ne opreste portarul ,, pe aici nu se trece,,.

Episodul 2, orele 20

- Putem intra? intreaba taximetristul.
- Nu, raspunde monosilabic un tanar de cca 30 de ani protapit pe un scaun ascultand muzica la telefon.
- Doamna merge la eveniment si as dori sa o las in fata sali, spune grijului pentru soarta mea taximetristul.
- Dar are invitatie? intreaba portarul.
- Aveti invitatie, se intoarce catre mine taximetristul.
- Am invitatie,spun eu.
- Arata invitatia, mi se adreseaza ,, prietenos,, portarul.
- Putem intra sau nu?
- Nu se poate, zice portarul taximetristului.
- Imi cer scuze doamna, asa sunt astia….
Cobor din masina si incerc sa trec de portar.
- Invitatia !
- Aveti o lista de invitati, si imi spun numele.
- Te-am intrebat de invitatie, spune portarul zacand pe scaun.
Ma uit cu el surprinda de tupeul pe care il are.
- Nu am invitatia la mine, bifati pe lista va rog.
- Nu intri !
- Atunci am sa dau un telefon, raspund eu convinsa ca discutia este fara sfarsit.
- Aha, da-i telefon, esti smechera, oi fi si tu cineva, continua nebunul de portar.
- Am sa sun organizatorul, spun eu si trec pe langa el.
In urma mea auzem franturi de fraze gen ,, te crezi mare,, sau alte aprecieri magulitoare referitoare la parul meu blond.
Evenimentul a fost un succes desi el trebuie sa fie impecabil chiar de la intrare.

Seara ma gandeam la cei doi portari. Primul avea in jur de 60 de ani, celalalt era mult mai tanar. Este clar ca si-au ales meseria din nevoie si se comporta ca atare. In multe meserii observi acesta revolta tacita impotriva statului actual, chelneri frustrati ca trebuie sa iti puna mancarea pe masa, portari agresivi rusinati de postura in care se afla, taximetristi aroganti si vanzatoarea nemultumite.
Starea de acceptare este un semn de maturitate si inteligenta. Nu toata lumea poate fi sef, medic, ministru sau presedinte. Este nevoie de oameni care fac meserii aparent fara importanta. Poate chiar de ei depinde uneori confortul nostru. Ei trebuie respectati doar din dorinta de a avea oameni care se respecta pe sine. Intr-o tara in care bucatarii au ajuns oameni de afaceri, inginerii taximetristi si pensionarii oameni de ordine, ar trebui o remaniere sociala.
Pana atunci, eu personal consider ca ne salveaza empatia si jocul simplu de-a ,, cea as face eu in locul lui,,. Asta nu exclude desigur si cealalta categorie.

concluzia

TAGS: None

Greselile pe care nu le inveti le vei repeta la nesfarsit.
Spre ca am fost un elev silitor ….

Furtuna de primavara / cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com

TAGS: None

1221548_ocean_waves

28 Aprilie 2006, Grecia într-un sat mic …

A trecut ziua mea de nastere, nimic interesant mi-am dorit doar un aparat de fotografiat profesional, l-am primit asa cum am primit si inelul cu diamant de la un alt barbat.Aparatul de fotografiat nu-l mai am, omul meu a plecat cu el intr-o zi.Cand l-a readus, era plin de poze cu ea si am decis sa il las lor.

Pe data de 8 Martie, zi in care femeile teoretic primesc flori si sunt scoase la restaurant, am luat decizia sa inchei casnicia care oricum sucombase cu mult timp înainte. I-am cerut o saptamana…….

Lectii de motivare personala

TAGS: None

1074755_business_mansBine ca a trecut ziua de luni. Nu am nimic impotriva ei, chiar as putea sa spun ca este ziua mea preferata din saptamana. Constat insa de 3 saptamani, saptamani in care monitorizez cu grija fenomenul, ca luni nu se intampla nimic. Nu ti se raspunde la mesaje, mail-uri, telefoane.
Pe la orele pranzului am simtit cum nivelul motivational mi-a scazut simtitor, mi-am vazut in continuare de treaba dar nu mai aveam nici pe departe acelasi entuziasm caracteristic mie. Mi-am pus intrebarea de unde vine aceasta scadere brusca si raspunsul l-am primit indirect de la un amic. Am ajuns amandoi la concluzia ca este infinit mai greu sa te mentii energic si entuziast intr-o lume apatica decat sa te prefaci ca pierzi vremea la birou.
Pentru oamenii energici si entuziasti ideile vin repede. Ii recunosti dintr-o mie, au ochii stralucitori si nu folosesc niciodata propozitia ,, nu se poate ,,. Raspund la telefoane necunoscute si nu considera ca pierd timpul daca asculta o parere, sugestie sau rugaminte. Nu sunt obositi, nu trag chiulul si au o eficienta specifica. Rar ii surprinzi apatici. Poate zilele de luni :)
Nimic nu omoara entuziasmul omului energic mai bine decat apatia. Am verificat la cunostinte si toate mi-au confirmat acelasi lucru. Lipsa unui raspuns, fie el si un nu, te face sa ,,iei piciorul de pe acceleratie,,.
Nu exista ceva mai letal decat lipsa actiunii pentru omul energic. In cariera mea am vazut zeci de cazuri. Oameni destepti, plin de idei, plafonati la un moment dat prin birouri in asteptarea eternelor raspunsuri. Norocosi sunt doar cei cu business-uri private, desi si ei pacatuiesc macar odata pe an cu gandul la un locsor caldut intr-o companie mamut lenesa.
Daca ar fi sa fac o descriere exacta, ar arata asa: vine ideia, ( yupi ) o confrunti cu echipa, o validezi , o prezinti, ti se da unda verde ( uneori nu cu mult entuziasm sa nu ti-o iei in cap ) , o pregatesti si …. astepti acceptul . O zi, o saptamana, o luna. La inceput te gandesti ca poate nu are timp, dupa care dai un mail, un telefon. Nimic. Mai trec cateva zile, saptamani si incepi sa iti privesti propunerea ciudat. Daca ti-a scapat ceva? In final, dai buzna si intrebi: este ok sau nu? Ti se raspunde de cele mai multe ori ca este in regula, poti sa-i dai drumul la implementare. Pleci de acolo buimac intrebandu-te absolut justificat daca acordul s-a dat in 3 minute de ce s-a pierdut atata timp?
Si iti scade entuziasmul. Este ca intr-o relatie de ani buni in care cererea in casatorie vine foarte, foarte tarziu. Toate lucrurile se fac la vremea lor, daca ne uitam putin in jur ne dam seama de asta.
In asteptarea unor raspunsuri, m-am apucat de alt proiect, asta pentru a prezerva nivelul entuziasmului. Si zambesc atunci cand sunt intrebata de ce prefer proiectele de voluntariat. Ele se intampla in timp real si intodeauna cu sfarsit pozitiv.
Sa fie voluntariatul o lectie de motivare personala? M-am intrebat de multe ori dar am preferat sa nu despic firul in patru ca sa nu ajung la concluzia ca gestul uman hraneste orgoliul. Dar asta este o alta discutie.
Una peste alta, ca o concluzie a mea: lipsa motivatiei vine in primul rand din lentoarea deciziilor luate.
Dar azi este marti si culmea, suna telefonul.

http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/2009/09/tacerea-sarbatorilor-de-iarna.html

TAGS: None

1114888_winter_garden

Au trecut sarbatorile de iarna fara aroma de cozonaci si miros de brad. Anul acesta nu mi-am dorit nimic. Stiam ca este inca un an in care voi face doar un exercitiu de imaginatie dar realitatea imi va dovedi ca sunt departe de visele mele. M-am scufundat intr-o continua contemplare a realitati. Am stat fara sa scot un cuvant zile intregi, sa vad ce se intampla. Asta nu l-a deranjat pe omul meu, nu cred ca a observat resemnarea mea. M-am obisnuit sa-i vad sclipirea de fericire, sclipire care nu imi mai apartinea. M-am obi?nuit si cu scuzele stangace pe care mi le spunea cand ajungea tarziu acasa. Il pierdusem, era doar o chestiune de timp despartirea noastra ….

Primul pas catre nimic

TAGS: None

1132275_blackboard_abc

Ma uitam dimineata pe geam. Un copil isi cara ghiozdanul cu un parinte vizibil nervos langa el. Deschid presa, abunda de prostii. Privesc pe geam, este soare.
Oare ce gandeste un parinte din acele sate care nu au canalizare si nici scoli moderne cand isi duce copilul la scoala? macar in prima zi….. Departe de a fi negativista nu pot sa nu remarc starea de nimic astazi. Nimicul creaza nimic. Catre ce se indreapta copiii care peste 20 de ani preiau stafeta? Ma intreb si eu?
Nu este usor sa fii parinte, nici copil in vremurile astea. Astazi parca exuberanta specifica primei zile de scoala nu a mai fost la fel, stiu pentru ca in jurul casei mele sunt doua scoli. Am observat domnisoare gatite ca de discoteca, baieti atenti la frizura pufaind atent din tigari, parca si florile au fost mai putine.
Refuz sa cred ca am o zi proasta. Observ ca luni nu se intampla mare lucru de luni intregi. Desi imi place lunea, o folosesc exclusiv pentru planificare. Luni este prea devreme pentru decizii, intalniri, aprobari, planuri. De marti incolo…

Exercitiu de feminitate / http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/

TAGS: None

1029359_artificial_humans_2

Cat de simplu pare si cat de greu este uneori…

Doi sau niciunul / http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/

TAGS: None

1136764_dreaming_in_the_grey_reality

Sala este luminata impecabil.Oameni eleganti peste tot. Mai sunt cativa in blugi, nu inteleg, este lipsa de respect pentru artisti.Nu cred ca nu ai ceva sa pui pe tine, decent, atunci cand mergi la o premiera.
Am reusit sa ajungem iarasi pe ultima suta de metri. Gongul a sunat si eu imi sa nu mai cumpar bilete pentru prieteni. In sfar?it, era si cazul sa apara si ei.Dupa ce am facut rost cu greu de bilete nici macar nu au atata respect sa ajunga la timp. Ce este cu mine? De cand am devenit atat de justitiara? De cand am imbracat costumul Chanel, ma simt batrana in el. Costumul imi sta impecabil dar tot ma simt ca o baba de 60 de ani.
- Cum arat? Eu,cum arat? Costumul …..!, incerc sa intru in raza lui vizuala fara prea mult succes.
- Parca te-ai duce sa negociezi un contract.
- Nu arat de 60 de ani?
- Arati prea serioasa. De ce te imbraci asa?
- Pot sa imi iau blugii daca vrei.
Asta este culmea, ma face sa ma simt ca naiba din nou. De ce am impresia ca imbatranesc brusc langa el.
- Cum imi sta parul? Parul? Ce piesa de teatru este? Biletele sper ca sunt la tine, ma intreaba plictisit.
- Arati bine.
- Sigur? ma intreaba el neincrezator. Nu glumesti nu ?
- Te miri de parca aa avea interes s? te mint.
Niciodata nu ma crede, este firesc ca femeile sa intrebe barbatii nu invers, asa se intampla cand se inverseaza rolurile…
De cand a aparut termenul de metrosexual parca ma uit la barbati cu alti ochi. Pe fiecare dintre ei ii banuiesc ca au stat ore intregi in oglinda inainte de a pleca de acasa si asta bineinteles fara ai arunca vreo privire femeii de langa ei. Cred ca barbatii se impart in doua categorii … ( continuare pe http://cea-mai-iubita-dintre-femei.blogspot.com/ )

© 2009 adrianapetrescu.com. All Rights Reserved.