Copilaria pisiceasca si intrebarile ei
Vine Toto intr-o zi acasa amarat. Toto, este un motan tarcat, crescut intr-o casa plina de frumos, intre aburi de parfum si chicoteli vesele de fete.
- Nu inteleg lumea asta, zice Toto, nu inteleg pisicile, nebunia cainilor care ne latra si nu te inteleg nici pe tine.Imi aduc aminte vag de burtica pufoasa a mamei si de fratiorii mei cand ne faceam loc la cina. Tin minte ca era cald acolo si doar cand pleca mama era frig si ne adunam ghemuiti si speriati.Lumea o vedeam prin ceata si din cand in cand simteam pe blana mamei un miros urat de murdar. Intr-o zi mama nu a mai venit. Dupa zile intregi in care nu am avut curaj sa iesim, am pornit eu primul, imi era tare foame. Afara era frig si foarte umed. Totul parea gigantic si mirosurile se amestecau facand mustatile mele sa freamete. Am facut primul pas si era sa mor de frica cand a trecut pe langa mine un sobolan mare si gras. Oare cum si-a imaginat mama ca as putea vana asa ceva? M-ar fi inghitit dintr-o bucata.
Deodata, am simtit miros dulce de lapte si o usa s-a deschis. Imi era atat de frica dar si foame, incat am ramas paralizat acolo, in mijlocul curtii. O umbra mare se indrepta catre mine si as fi vrut sa fug dar pe jos era ud si murdar si oricum nu stiam pe unde as fi putut sa ma ascund. Am inchis ochii, m-am ghemuit si am asteptat ingrozit sa se intample ceva. Imi simteam inima batand atat de tare incat doar ea m-ar fi dat de gol in cazul in care umbra nu m-ar fi vazut.
Am simtit doua maini calde cu miros duce care ma iau de pe jos si urmatorul lucru pe care mi-l amintesc dupa ce mi-am revenit din frica, sunt ochii tai frumosi care imi zambeau.
M-am uitat in jur si toate pareau atat de mari si periculoase. M-ai pus pe o perna calda si m-ai acoperit cu ceva pufos. Oare o sa vina si mama?
Un sunet ciudat a iesit din inima mea, si am auzit o voce vesela:
- Uite, toarce.
Farfuria de lapte cald, senzatia de linisite si dorul dupa mama, asa am adormit in prima seara.
Era cald si mirosea frumos, imi adunasem curaj si m-am cuibarit langa chestia aia mare si calda si m-am intrebat ce fel de animal o fi, vorbind o limba asa ciudata si fiind fara par. Am scos gherutele si am inceput sa torc incercand sa ma obisnuiesc cu pielea fara par. Am auzit un ras, si o voce care mai tarziu am inteles ca spunea ca sunt dragalas si ca ma iubeste.
M-am trezit cu o senzatie groaznica de foame si stiam ca ar trebui sa vanez ceva, dar ce? In jurul meu nici macar o musca. De soareci nici vorba si locul de unde mirosea a mancare era acoperit cu un capac. As putea sa incerc sa musc din animalul fara par, dar este mare si simt ceva minunat cand se uita la mine. Oricum, cred ca nu este bun de mancat. Pana am stat eu pe ganduri si m-am invartit dupa coada, dintr-un loc indepartat venea spre mustatile mele un miros imbietor de mancare. Am sarit curajos in gol si am plecat hipnotizat spre locul de unde mirosea asa frumos. Odata ajuns acolo, am fost convins ca am ajuns in paradisul pisicilor. Patru castronele pline de bunatati pisicesti ma asteptau numai pe mine. Laptele era caldut si usor dulce, bucatele de carne pline de sos si alt castron cu figurine simpatice cu gust de peste. Apa era proaspata si pentru prima oara am inteles povestile mamei care spunea ca in paradisul pisicilor si apa are alt gust. Am mancat atat de mult incat aproape am adormit cu capul in castron daca nu as fi fost trezit de rasul chestiei mari care ma intreba daca nu vreau sa fie mama mea.
- Mama nu se mai intoarce, am mieunat eu trist. Si nici pe fratii mei nu o sa-i mai vad?
Am adormit insa cu senzatia de bine, aveam burtica plina nu intelegeam de ce ma simt in siguranta si am hotarat sa nu mai gandesc asa mult pentru un pisic asa de mic.
Astea sunt primele mele amintiri, si zau daca inteleg acum, cu mintea mea de motan matur si in toata firea, cum s-a ajuns aici!
va urma
