Traim vremuri care cu greu ar mai putea fi comentate. Orice argument sau contra-argument pare desuet acum. Uitam prea usor si suntem prea creduli.
Intodeauna am sustinut: cuvantul creaza, dar parca niciodata nu am vazut dezastrul pe care il poate lasa in urma un cuvant simplu. Guvern de pilda. Vehiculam prea des acest cuvant uitand ca guvernul inseamna oameni. Oameni ca noi toti. Oameni care se trezesc, au dureri de cap, drame sentimentale sau neputinte.Sunt simpli oameni, pe care noi, majoritatea sau nu, i-am investit cu puteri supranaturale.
Cum s-a ajuns aici ar putea sa explice sociologii mai bine.
Eu stiu un lucru pentru ca nu vreau sa uit: in adolescenta am invatat la lampa de petrol si am mancat cu ratia. Nu intelegeam de ce este asa, dar mi se spunea ca exista un partid, un conducator si multe datorii. Tin minte foarte bine ca exista o propaganda foarte bine pusa la punct pe doua subiecte: bomba nucleara si datoria externa.
A venit revolutia, desi imi asum sa spun ca nu, nu cred ca a fost o miscare declansata pur si simplu, marturie fiind ceea ce se intampla cu noi de aproape 20 de ani. Cred ca suntem infinit de toleranti si ca doar prin manipulare actionam (marturie fiind toate alegerile de pana acum).
Prin anii 90 incepeam sa aud de management, publicitate, economie de piata si speram ca si tara mea sa inceapa sa se dezvolte normal. Ma bucuram ca in sfarsit toate bogatiile naturale, litoralul, delta, munti vor fi puse in valoare si Romania va fi motiv de mandrie, asa cum a fost pentru bunicii mei.
In naivitatea cumva normala a varstei am uitat un lucru important: tara sunt oamenii, guvernele sunt oamenii, partidele sunt oamenii.
10 ani au trecut repede, betia carierei imi dadea o imagine falsa. Era greu de admis ca o cariera stralucita este o nemaipomenita sclavie asumata (am sa povestesc alta data despre asta).
Si cum varsta aduce si intelepciune, am ajuns sa inteleg sistemul.
Este foarte simplu, logic si trist in acelasi timp: tara aceasta nu a avut niciodata un guvern care sa uite de beneficii si sa priveasca spre omul simplu. Nici un politician, oricare dintre cei care ne povestesc cum trebuie sa strangem cureaua, habar nu are cum se traieste cu salariul minim pe economie, cum se sta in ambuteiaj, cum nu exista nimeni care sa te pupe in fund. Toate campaniile s-au facut cu ajutorul studiilor socio-psihologice care au relevat cele mai bune metode de manipulare in masa. Pentru cei care nu stiu, o campanie electorala se face foarte stiintific si numai echipele nepregatite, fara finante sau credibilitate in interiorul partidului, pierd alegerile.
In 20 de ani de democratie 1256 de intreprinderi au disparut. Poate nu erau toate profitabile, poate nu mai exista piata de desfacere. Dar indiferent cum ar fi fost, in acest moment Romania importa de la mancare pana la curent fier beton.
Dincolo de orice acuza adusa guvernelor, putem spune ca avem orice, mai putin manageri. Nu?
Atata timp cat cea mai profitabila afacere pe care o poti face este aceea cu stautul, cu totii avem o problema, si asta se vede foarte clar in momentele acestea.
Uitati-va in jurul vostru si intrebati-va care sunt acei oameni care au construit ceva de la zero si au ajuns departe. Pare simplu la prima vedere, dar o sa observati ca nu sunt atat de dese povestile cu adevarat de succes.
La noi a face o afacere este sinonim cu a pacali. Macar un pic acolo. Suntem lipsiti de etica in afaceri, de bun simt sau vreo viziune de viitor. Vrem totul acum si daca se poate sa fie cat mai ieftin ca sa putem revinde cat mai scump.
Suntem aroganti, autosuficienti, neseriosi si lenesi.
Sefi sunt incompetenti si despotici, urmand pavlovian aceiasi atitudine cu care sunt si eu tratati de superiori. Lungul sir de cauze si efecte.
Cu greu imi vine sa cred ca ne facem bine. Ni s-a intiparit parca genetic aceasta toleranta dusa pana la prostie. Acest spirit de sacrificiu prost inteles, privit fara obiectivitate si lipsit de orice verticalitate.
Dar avem Mall-uri, masini de lux, benzina scumpa, magazine de lux. Cat de hilar sunt toate acestea intr-o tara in care nu exista canalizare, curent electric in satele nenorocite de soarta si drumuri macar nivelate.
Ma intreb oarecum justificat, cum fac guvernantii nostri cand se duc in delegatiile straine si sunt intrebati de nivelul de trai al cetatenilor.
Cu ce se lauda ei la dineuri cand altii povestesc despre autostrazi, investitii…
De aceea eu una, nu am incredere in oameni care au ajuns sa ne reprezinte interesele crescuti cu wc-ul in curte.
