Cam atat a trecut din anul 2010. In ianuarie ne-am dezmeticit, in februarie ne-am indragostit, pe urma a venit Pastele, 1 Mai , Rusaliile si iata bifam jumatate de an lipsa.
Printre multe miscari pe piata romaneasca, unele bune (desi cam putine) altele dezastruoase, iata cum ne trezim la mijlocul anului in plin blocaj economic. Cateva luni de zile am trecut prin agonie si extaz, m-am bucurat cand am vazut un semn de bunavointa, m-am intristat cand am vazut munti de manipulare, dar in cele mai multe cazuri, am simtit ca ceva a luat-o pe un drum gresit.
Numai eu m-am intrebat de zeci de ori DE CE? De ce nu putem functiona ca o tara normala, de ce nu mai indraznim sa ne imaginam viitorul si mai ales DE CE NU NE PASA? Imi amintesc entuziasmul cu care a inceput proiectul hemingway, echipa tanara si entuziasta, profesionalism, vocatie. Vroiam doar un singur lucru, sa eliminam negativul, acel “nu se poate” si sa dovedim zilnic, prin stiri pozitive ca da, se poate. Sceptici au fost, insa numarul mare de stiri pozitive a demonstrat ca in paralel cu nebunia care ne inconjoara, se intampla si lucruri bune. Cine a castigat? Ambele tabere. La fiecare lucru bun s-au intamplat altele rele. In cele mai multe cazuri , lucrurile bune s-au intamplat doar din vointa, ambitie si tenacitate. Daca demonstram in fiecare zi ca se poate, totusi ce ne determina sa avem dezastrul actual?
Nu stim? Nu vrem? Nu putem? Nu ne pasa?
In mod surprinzator aceste sunt principalele cauze pentru care nu functionam cum trebuie.
Ce facem cand nimic nu mai este de facut? O luam de la inceput! In loc de vorbe multe si prezentari, o sa facem altfel: luam cate o problema saptamanal si o disecam. Punem intrebarea si incercam sa gasim raspunsurile. Avem ½ an ca macar unele dintre dilemele noastre sa le privim in fata si sa scapam de ele.
Prima intrebare: Nu stim?
